Primul autobuz din istorie era aproape inutil și arăta ca o trăsură
Primul autobuz din istorie a fost inventat în urmă cu 123 de ani. A fost inutil în forma inițială și semăna cu o căruță, dar mai ineficientă decât aceasta.
Inventatorul autobuzului a fost, desigur, Karl Benz, despre care se spune că a fost inventatorul automobilului și precursorul automobilismului.
Pe măsură ce orașele au devenit mai populate și a fost creată o diviziune a muncii complexă și după program fix, s-a simțit nevoia încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea de un mijloc de transport public eficient și rapid.
Primul autobuz din istorie era o trăsură cu motor
În 1895, Benz a creat acest mijloc, dar încă era departe de a fi eficient și cu atât mai puțin rapid, în condițiile în care carburantul de atunci era diferit de cel din prezent, iar automobilele erau extrem de rare, chiar și la oraș, în cele mai dezvoltate state ale lumii.
Benz a vrut să familiarizeze oamenii acelor vremuri cu automobilul, abia inventat și a încercat să creeze unul la care să aibă acces oricine. Așa s-a născut autobuzul, dar care nu era nici pe departe precum cel din prezent și nici măcar precum cel din urmă cu 50 de ani.
Singura diferență dintre autobuzul lui Benz și o trăsură oarecare era că n-avea nevoie de cal pentru a fi pus în mișcare. Motorul era suficient, dar era slab, iar în cabină nu încăpeau mai mult de șapte persoane. Dar, pe atunci, transportul public nu prea era o problemă, pentru că trăsurile încă erau baza deplasării prin oraș pe distanțe mari.
Primul vehicul destinat transportului public creat de Benz a fost produs de compania Netphener Omnibus-Gesellschaft mbH, din Germania și a fost introdus în serviciul public pe 18 martie 1895.
Mai mult ca zigur, Benz era conștient de limitările vehicului său, dar era o inovație la acea vreme. Autobuzul a fost, în sine, un automobil obișnuit convertit într-un vehicul mai spațios. Motorul era, însă, unul extrem de mic pentru utilitatea pe care trebuia să o aibă autovehiculul.
Autobuzul lui Benz era pus în mișcare de un motor cu un singur cilindru, de doar 5 cai-putere, plasat pe puntea spate, iar legătura cu puntea față se făcea cu ajutorul unor lanțuri, deci funcționa cumva și pe principiul bicicletei. Autobuzul nu avea, însă spațiu pentru mai mult de opt persoane, cu tot cu șofer.
Autobuzul care transporta oameni și scrisori
Un an mai târziu, DMG a fost producătorul care a schimbat radical percepția despre transportul public. A fost primul vehicul comercial și a stat pe linia de producție cinci ani, ceea ce era o performanță în acel secol.
Vehiculul creat de DMG a asigurat baza tehnică pentru toate automobilele Daimler care au urmat după acesta. Existau mai multe versiuni, în funcție de puterea motorului, care varia de la 2 la 10 cai-putere, deci autobuzul putea, implicit, să transporte mai multe persoane.
Chiar și germanii au puține date despre autobuzele timpurii, dar, se pare că orășenii se puteau plimba cu ele aproape ca în prezent: în Munchen în 1897 și în Berlin, în 1899. Curios este că autobuzele au fost folosite atât pentru transportul pasagerilor, cât și al corespondenței scrise.
Introducerea vehiculelor în serviciul poștal a fost primul pas spre creșterea vitezei de comunicare la distanță între oameni. Nemții au fost pasionați de motoare încă de la începutul automobilismului. Așa se și explică avansul tehnologic din prezent.
La 1900, autobuzele deja se puteau deplasa pe o distanță de până la 30 km, puteau lua la bord fără probleme zece persoane, eventual și copii, dar erau foarte lente. „Amețitoarea” viteză de 20 km/h era ceva neobișnuit de eficient și de apreciat de oamenii acelor vremuri.